O alta neliniste o am vis-a-vis de preturi: ele nu sunt mentionate in articol, dar le gasim pe site-urile de profil: un stick Kingston DataTraveler Vault Privacy de 32GB costa de 4-5 ori mai mult decat un stick normal “nesecurizat”. Diferenta (aberanta) de pret e data de calitatea constructiei (OK, stickul e mai solid decat un stick normal) si de software-ul de criptare existent pe stick.

Pentru cei care tin la confidentialitatea datelor, o solutie verificata este utilizarea unui stick obisnuit impreuna cu TrueCrypt. Costul solutiei este egal cu costul stickului folosit plus timpul necesar familiarizarii cu software-ul.

TrueCrypt este o aplicatie gratuita, open-source, care cripteaza transparent datele utilizatorilor. Interfata e usor de utilizat, iar programul functioneaza si in mod portabil (nu are nevoie de instalare). Un minus este ca programul ruleaza numai cu drepturi de administrator insa compenseaza prin compatibilitatea cu multiple sisteme de operare.

Un alt minus este legat de timpul de acomodare cu aplicatia, insa din fericire nu e vorba de timp pierdut: cred cu tarie ca un utilizator care foloseste criptarea datelor trebuie sa stie in ce se baga si care sunt consecintele alegerilor lui. TrueCrypt permite alegerea unei solutii de criptare potrivita datelor protejate: pentru datele de mai mica importanta se pot alege algoritmi rapizi insa (posibil) mai usor de ocolit. Pentru datele de mare importanta se pot alege algoritmi certificati industrial dar ceva mai lenti (caz in care e posibil sa se observe un acces mai lent la date).

TrueCrypt functioneaza in doua moduri: criptarea in intregime a unei partitii, sau utilizarea unui fisier container care pastreaza datele criptate. Al doilea mod de lucru se preteaza utilizarii cu stickuri USB: se copiaza TrueCrypt pe stick (detalii in documentatie) si apoi se creaza containerul de date criptate pe stick. De acord, solutia nu este la fel de prietenoasa ca cea oferita de Kingston insa compenseaza prin portabilitate si rezistenta la accesul neautorizat.

Pentru final, o poveste draguta (alt link)

In episodul 2, a trebuit sa achit restul de plata pentru sejur si m-am prezentat cu plasticul la sediul din Centrul Vechi. Stiu, exista si viramentul, dar de data asta nu se putea. Imi facusem calculele in avans, stiam cat trebuie sa platesc, la banutz chiar. Nu sunt zgarie branza, dar politica agentiilor de taxare la “cursul BNR plus 2%” mi-a lasat un gust amar.

S-a intamplat ceea ce era normal sa se intample: la fata locului, socoteala nu s-a mai potrivit. Si cu ocazia asta, am constatat ca functionarea care m-a taxat iritata data trecuta ca-mi bag nasul in bucataria interna a agentiei devine si mai iritata cand o intreb care este modul de calcul a facturii. Iritata este un fel de a prezenta lucrurile, celalat fel este ca tipa la mine.

Un lucru care e bine de stiut de cei care iau sejururi prin agentii de turism si care platesc in functie de cursul de schimb, este ca valoarea de referinta valabila intr-o zi (toata ziua) este cea comunicata de BNR in ziua lucratoare anterioara. Nu conteaza (de ex.) ca e marti, ora 18, iar BNR a comunicat un nou curs de referinta la ora 14: cursul de schimb utilizat pentru calculul sumei de plata este in continuare cel comunicat luni. Abia miercuri (toata ziua) va fi utilizat cursul comunicat marti.

Normal este ca acest lucru sa fie cunoscut de functionarii care iau banii clientilor. Cu tipete, argumente precum “Nu intelegi domnule ca asa arata in calculator si ca nu pot sa-ti calculez altfel” si (asta mi-a placut in mod deosebit) “restul de plata este de 300,02EURO, dar calculam la 300EURO si 0,02EURO vi-l facem discount”, AATravel mi-a facut o impresie beton.

De ce am acceptat tratamentul si nu am cerut banii inapoi? Pt ca rezervarea era de ultim moment si nu avem siguranta ca voi gasi in alta parte (de asta e bine sa-ti faci rezervari din timp).

Concluzie: evitati-i. Spre deosebire de Arhi, care probabil a lucrat cu sefii firmei, eu am gasit o alta realitate. Never again.

Daca m-as fi documentat cum trebuie, as fi gasit asta, care de mai aproape arata cam asa:

Noaptea, pentru cei cu vedere in spate, e sinistru.

Fericirea se continua la micul dejun: toate oferta pentru clienti (cam 4 familii in momentul ala) intra pe 3 farfurii, plus cafea. Dupa dejun, cautai o tanti sa-ti dea prosoape curate, sa ia gunoiul si sa puna o punga de plastic in galeata. Asta nu se facea automat, trebuia sa te rogi.

Baia e mare, dotata cu cabina de dus cu hidromasaj, iar daca constructorul dadea o idee de panta la podea ca apa sa se scurga unde trebuie, era parfum. Normal, constructorul nu a dat panta, asa ca era balta. 4 stele!

Si cica are WiFi. De fapt, nu are, dar da bine la reclama.

Intalnirea cu consiliera agentiei a fost OK. Ar fi fost fara repros daca la niste intrebari ale noastre nu ar fi venit replica iritata “asta tine de bucataria noastra”. Alternativa “aceste lucruri sunt confidentiale” (plus un zambet) ar fi fost de preferat.

Sa vedem cum merge…

Pentru copiii astia, probabil ca perspectiva a 1000 de EURO pe luna pentru cules castraveti, cu casa si masa inclusa, suna bestial. Cat de greu poate sa fie ?

• salariul e facut pe baza de plan: faci planul, iei mia; nu-l faci – iei proportional. Cel care mi-a povestit nu cunostea pe nimeni care sa fi luat mai mult de 900, in general se vehiculau sume de 800. Programul de lucru – de la 6 la 11 (seara), timp in care trebuia sa stai la dispozitia unitatii: vine camionul, il incarci cu castraveti. Nu vine camionul, culegi castraveti. Nu ai camion si nici castraveti de cules – stai prin zona, ca poate rasare camionul sau castravetele. Nu stai ? Se poate, dar te taie la salariu.
• ajungi sa cunosti oameni multi si caractere alese; polonezi, bulgari si unguri; intre ei, cunosti intelectuali de varf cu 8 clase si femei aprige care termina 1 litru de vodca pe seara
• casa inseamna o baraca de tabla cu paturi suprapuse. Grupul sanitar inseamna doua chivete / dusuri / WC-uri, folosite la comun de peste 20 de oameni.
• nu am avut curaj sa intreb ce inseamna masa
• tara de vis ? Germania. Patronii locali nu-si permit sa dea astfel de job-uri localnicilor, dar pt un ausländer se poate

Viitorul suna de-a dreptul nasol dar unii vor primi ce au cautat: pitipoanca inlacrimata cu iPhone, smecherul care tipa ca nu a fost lasat sa copieze…

Bonus: 2 filme

Unul de acum o luna:

Si unul mai recent (via tudorsandu.ro & nihasa.ro):

Cand o mana e pe telefon, cealalta e – de obicei – pe volan. In lipsa mainii cu numarul 3, prima victima este maneta de semnalizare. Cand melteanul schimba directia de mers, e deja fault la puterea a 2-a: nici nu semnalizeaza si nici nu se asigura. Am toate motivele sa stau cu ochii pe el ca pe butelie.

Remediul ? Simplu. Handsfree sau difuzor.

In teorie, Nokia va avea probleme sa faca rost de bani pentru proiectele pe termen mediu si lung. In practica – pentru activitatea curenta – nu ar trebui sa apara probleme, insa este evident un semnal de neincredere din partea finantatorilor.

Sursa: WSJ, The Inquirer